Comportamentele de autostimulare la copiii cu autism. Cauze și modalități de reducere a acestora.

Comportamentele de autostimulare constau în mișcări repetitive ale corpului sau ale obiectelor. Aceste comportamente sunt des întâlnite la persoanele cu întârziere în dezvoltare și, mai ales la copiii cu autism.

Unele cercetări de specialitate sugerează că autostimularea excită sistemul nervos și oferă un răspuns de plăcere prin eliberarea unor substanțe chimice la nivelul creierului, numite beta-endorfine. Acestea sunt responsabile pentru producerea de dopamină, substanța cunoscută pentru faptul că produce senzația de fericire.

Alte teorii sugerează că autostimularea poate contracara lipsa de sensibilitate și acționează ca un calmant, concentrând toată atenția asupra activității realizate. De asemenea, autostimularea poate oferi confort persoanelor cu autism.

Comportamentele repetitive pot fi de mai multe tipuri și apar distinct în funcție de emoțiile trăite. Atât copiii, cât și adulții cu autism pot să manifeste ocazional sau în mod constant episoade de autostimulare ca răspuns la emoții diverse, precum fericirea, plictiseala, stresul, frica si anxietatea.

Aceste comportamente pot implica unul sau mai multe simțuri:

•         Vizual: uitatul la lumină, mișcatul degetelor în fața ochilor, mișcatul mâinilor, clipitul repetitiv, alinierea obiectelor (în mod special, simetric)
•         Auditiv: lovitul urechilor, țipatul, mormăitul, pocnitul din degete, apropierea sau lipirea unor obiecte de ureche, repetarea cu voce tare a unor cântece, versuri sau diferite propoziții
•         Tactil: atingerea pielii cu mâinile sau cu alte obiecte, frecarea pielii sau zgârierea ei, bătutul din palme, scărpinatul, atingerea obiectelor din mediul înconjurător cu degetul, mișcări repetate de închidere și deschidere a pumnilor
•         Vestibular: au loc mișcări înainte și înapoi, într-o parte sau în alta, sărituri, rotiri, mișcări ritmice ale capului în lateral
•         Gustativ: linge obiectele sau le bagă în gură

·         Olfactiv: miroase oameni sau obiecte

Autostimularea nu asociază întotdeauna comportamente periculoase, dar există și cazuri în care pot exista efecte adverse fizice, emoționale sau sociale. În cazul unor persoane, autostimularea poate include comportamente cu risc mai mare, cum ar fi lovirea mâinilor, capului și picioarelor sau distrugerea unor obiecte ce pot dăuna din punct de vedere fizic.

Uneori, comportamentele de autostimulare implică renunțarea la comunicarea verbală și folosesc doar metodele nonverbale, gestuale. Dacă acest lucru se întâmplă, trebuie discutat cât mai rapid cu un medic. Pentru unii copii și adulți, autostimularea poate interfera cu atenția și cu abilitățile lor de învățare, dar și cu interacțiunea socială cu alte persoane.

Spre deosebire de orice alt comportament neadecvat, care are antecedentele și consecințele în mediu (modificându-le pe acestea putem controla comportamentul) autostimulările au și antecedentul și consecința la nivelul senzațiilor corpului, și prin urmare sunt foarte greu de modelat. Există însă modalități de a reduce autostimulările.

Întreruperea comportamentului:

•         Redirecționare către o activitate funcțională
•         Blocare fizică atunci când comportamentul este grav
•         Distragerea atenției cu scopul de a opri comportamentul de autostimulare

 Ignorarea comportamentului – NU a copilului – nu este oferită atenție: nicio mențiune verbală și nici stabilirea contactului vizual cu copilul. Copilul va fi direcționat către o activitate funcțională, fără a se spune ceva la adresa lui sau la adresa comportamentului și fără a stabili contactul vizual cu el atunci când este prezentă o autostimulare. Contactul vizual va fi stabilit în momentul în care ați reușit să-l redirecționați.

 Găsirea comportamentului alternativ – un alt comportament care să producă aceeași senzație, însă într-o manieră care este utilă/ funcțională în cadrul unui joc.

 Intervenție permanentă – pe tot parcursul zilei, din partea tuturor adulților din preajma copilului. Familia copilului va trebui să modeleze comportamentele neadecvate pe tot parcursul zilei. Este greu, dar este singura șansă pentru a diminua comportamentele autostimulante.

Psihoterapia

Anumite terapii ocupaționale și comportamentale pot ajuta persoanele cu autism să reducă sau să oprească autostimularea. Analiza aplicată a comportamentului reprezintă una dintre metodele de tratament ale autismului ce utilizează sisteme de recompensare. În plus, terapiile ocupaționale pot ajuta la dezvoltarea răspunsurilor corecte față de anumiți stimuli, precum cei auditivi sau vizuali.