Persoanele cu tulburare de spectru autist au dificultate în interpretarea limbajului verbal și non-verbal, cum ar fi gesturile sau tonul vocii. Unii copii nu vorbesc sau au un limbaj limitat, în timp ce alții au abilități lingvistice foarte bune, dar nu reușesc să înțeleagă sarcasmul sau tonul vocii. Astfel de provocări de comunicare includ:

• Iau lucrurile la propriu
• Nu înțeleg conceptele abstracte (glume, ironiile celorlalți, exprimarea metaforică)
• Nu inițiază și nu pot susține o conversație
• Au nevoie de timp suplimentar pentru a procesa informațiile sau pentru a răspunde la întrebări
• Repetă întrebarea sau cuvintele auzite anterior (ecolalie)
• Repetă cuvinte sau fraze într-un mod care pare scos din context
• Vorbesc folosind un ton sau un ritm anormal și pot folosi o voce cântată sau vorbesc asemănător unui robot
• Folosesc sunete, semne, gesturi sau imagini pentru a comunica în locul cuvintelor rostite
• Nu folosesc sau nu înțeleg gesturi cum ar fi arătarea către un obiect (că de exemplu, nu arată către un avion care zboară deasupra capului)
• Nu se uită la obiecte când altcineva arată către ele
• Par că nu înțeleg întrebări sau indicații simple

Persoanele cu autism au adesea dificultate în a-i „citi” pe ceilalți – în recunoașterea sau înțelegerea sentimentelor și intențiilor celorlalți – și în exprimarea propriilor emoții. Acest lucru poate face foarte dificilă prezența lor în viață socială. Persoanele cu autism:

• Nu privesc în ochi interlocutorul și vor să fie singuri
• Nu înțeleg expresiile faciale, posturile corpului sau tonul vocii
• Par că nu aud dacă sunt strigați, dar răspund la alte sunete
• Nu observă dacă intră sau iese cineva din cameră
• Par indiferenți la tot ce este în jur, insensibili, reci, distanți
• Par că vor să se joace singuri sau lângă ceilalți copii, decât cu aceștia
• Simt disconfort în situații complexe sociale aglomerate, vor să se retragă departe de ceilalți
• Nu caută confort din partea altor persoane, nu simt nevoia să fie mângâiați și alintați (sau acceptă asta doar când vor ei)
• Par să se comporte „ciudat” sau într-un mod considerat a fi inadecvat din punct de vedere social
• Le este greu să își facă prieteni

Cu regulile sale nescrise, lumea poate părea un loc foarte imprevizibil și confuz pentru persoanele cu autism. Acesta este motivul pentru care deseori preferă să aibă rutine, astfel încât să cunoască ce urmează să se întâmple. Vor să călătorească în același mod la școală sau la serviciu, să poarte aceleași haine sau să mănânce exact aceeași mâncare la micul dejun.

De asemenea, aderă la ritualuri fără nicio funcție și mișcări stereotipe (de exemplu, fluturat sau răsucit din palme sau degete, privitul mâinilor, țopăit, legănat, mers pe vârfuri sau utilizarea repetată a unui obiect, cum ar fi răsucirea unui stilou sau deschiderea și închiderea unei uși. Persoanele cu autism se angajează adesea în astfel de comportamente pentru a se calma atunci când sunt stresați sau anxioși, dar mulți dintre ei le fac pentru că le considera plăcute.

Cea mai mica schimbare a rutinei poate fi percepută că foarte dureroasă și le poate provoca anxietate. Încercarea de a se adapta la evenimente importante, cum ar fi Crăciunul sau schimbarea școlii, confruntarea cu incertitudinea la locul de muncă sau chiar la întâmplări mai simple, cum ar fi schimbarea rutei autobuzului, le poate declanșa anxietatea.

Sensibilitate la lumină, sunete, gust sau atingere. Persoanele autiste pot experimenta o sensibilitate excesivă sau deficitară la sunete, atingere, gusturi, mirosuri, lumină, culori, temperatură sau durere.

Pot fi indiferenți la durere sau senzația de rece, pot avea o sensibilitate neobișnuită la mirosuri și un apetit alimentar capricios (mănâncă doar anumite alimente sau refuză alimente cu o anumită textură) sau pot să nu observe că li s-a făcut foame. Pot avea o fascinație deosebită pentru obiecte sau jucării care se rotesc, pentru mecanisme sau mașini, fără însă să înțeleagă scopul sau funcția generală a acelui obiect. Caută experiențe senzoriale mirosind mâncarea sau fluturând degetele în dreptul luminii. Pot percepe sunetele de fundal, cum ar fi muzica în surdină dintr-un restaurant, pe care alte persoane le ignoră, ca fiind insuportabil de puternice. Acest lucru poate provoca anxietate sau chiar durere fizică. Multe persoane cu autism preferă să nu îmbrățișeze sau să fie îmbrățișați din cauza disconfortului, atitudine care poate fi interpretată greșit ca fiind rece și distantă.

Mulți evita situațiile cotidiene din cauza acestor probleme. Pentru a bloca percepțiile și a încerca să evite suferința își acoperă urechile și se retrag în locuri liniștite. Școala, locul de muncă sau magazinele pot provoca o suprasolicitare senzorială și pot fi deosebit de copleșitoare.

Anxietatea este o reală problemă pentru multe persoane cu autism, în special în situații sociale sau când se confruntă cu schimbări. Îi poate afecta psihologic și fizic și poate avea un impact asupra calității vieții lor, precum și a familiei.

Este foarte important ca persoanele cu autism să învețe să recunoască factorii declanșatori și să găsească mecanisme de a face față situației respective, pentru a-și reduce anxietatea. Totuși, multe persoane autiste au dificultate în a-și recunoaște și regla emoțiile.

Când totul devine prea mult pentru persoana autistă, aceasta poate face o criza sau se poate închide în sine. Sunt experiențe foarte intense și epuizante. De exemplu, când se simte copleșit de o anumită situație, își poate pierde temporar controlul asupra comportamentului. Aceasta pierdere a controlului poate fi verbală (strigă, țipă, plânge) sau fizică (lovește, aruncă, mușcă). La copii, este adesea confundată cu tantrum și atât copilul, cât și părinții primesc adesea comentarii dureroase și priviri pline de judecată de la persoane din public mai puțin înțelegătoare.

Deși mulți copii cu autism au o inteligență normală, alții pot avea un deficit intelectual ușor sau chiar semnificativ. De asemenea, prezintă un risc mai mare pentru alte afecțiuni medicale, cum ar fi tulburări de somn, epilepsie, ADHD (tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate) și boli mentale (anxietate, depresie).

Pe măsură ce se maturizează, unii copii cu tulburare de spectru autist devin mai implicați în relația cu alte persoane și prezintă mai puține tulburări de comportament. În cele din urmă, cei care au manifestări mai puțin severe pot duce o viață normală sau aproape normală. Cu toate astea, alții continuă să aibă dificultăți în ceea ce privește limbajul sau abilitățile sociale, iar anii adolescenței pot crea în plus probleme comportamentale și emoționale grave.