Întârzierea în limbaj

Punctele cheie în dezvoltarea limbajului arată, conform Academiei Americane de Pediatrie, astfel:

• Caută și identifică sursa unui sunet, zgomot, muzică
• Răspund la nume în majoritatea ocaziilor când sunt strigați
• Se uită unde li se indică cu degetul
• Gânguresc cu intonație, răspund prin gângureală la conversația adultului
• Arată cu degetul către un obiect dorit la care nu pot ajunge
• Majoritatea vor spune primul cuvânt (mama, tata, apa)

• Ascultă și îndeplinesc sarcini simple (“stai”, “dă-mi” – referitor la un obiect din mână, aduc obiecte uzuale din casă)
• Arată către obiecte uzuale și imagini când sunt numite
• Numesc câteva obiecte, persoane și imagini (ex animale, activități)
• Învață circa 1 cuvânt nou în fiecare săptămână, după 1 an jumătate

• Arată cu degetul părțile corpului, obiecte, imagini
• Cunosc 50-100 cuvinte
• Spun propoziții de 2 cuvinte (“vreau apa”)
• Îndeplinesc sarcini cu 2 indicații înșiruite (“ia sticla de pe masă și pune-o pe pat”)
• Articulează unele cuvinte bine, astfel încât familia îi înțelege jumătate din timp; continuă gânguritul și vorbirea “de bebeluș”

• Cunoaște circa 200-250 cuvinte
• Vorbește în propoziții de 3-4 cuvinte
• Se face înțeles 75% din timp
• Își spune la cerere numele și uneori și vârsta

Nu se cunosc în totalitate cauzele pentru care unii copii nu vorbesc, vorbesc târziu sau au probleme în comunicarea eficientă. Factorii genetici au fost identificați prin studiile familiale și pe gemeni mono și dizigoți. Factorii de risc pentru întârzierea în limbaj includ:

• Un părinte care a avut întârziere în achiziția limbajului
• Sexul masculin – transmiterea pare fi mai frecventă din tată în fiu
• Substimulare – copilului nu i s-a vorbit, citit suficient timp
• Probleme de auz, inclusiv pentru anumite frecvențe
• Otite repetate
• Tulburări de neurodezvoltare
• Tulburări neurologice și genetice

Nu este obligatoriu ca toți copiii să bifeze toate punctele cheie în dezvoltare la o vârstă exactă, este posibil ca alte arii ale dezvoltării (motor, cognitiv) să fie mai avansate și limbajul puțin în urmă. Totuși, există situații de alarmă care necesită o consultație:

• La 1 an nu răspunde la nume, nu pare interesat de sunete, muzică sau de unde vin
• Nu arată cu degetul la 18 luni și/ sau nu urmărește ce i se arată
• Nu are niciun cuvânt achiziționat la 18 luni
• Nu efectuează sarcini simple, nu cunoaște obiecte familiare la 18 luni
• La 3 ani: nu formează propoziții de 3 cuvinte, nu este inteligibil în afara familiei sau utilizează limbajul fără scop de comunicare (ex. repetă cuvinte, propoziții aparent fără motiv)
• La 4 ani: are un vocabular sărac (zeci de cuvinte în loc de sute), nu formează propoziții
• La 5 ani: are probleme majore de articulare a sunetelor, care îl fac neinteligibil în afara familiei
• Are o regresie semnificativă a limbajului – un copil care spunea câteva cuvinte, nu mai vorbește

Chiar dacă pare ca o delimitare strictă, evaluarea medicală este foarte importantă imediat cum observați oricare dintre aceste semne, deoarece întârzierile de limbaj pot fi “benigne” sau de sine stătătoare, dar se pot și asocia cu alte probleme mai severe:

• Probleme de auz sau ale aparatului fonoarticulator
• Întârzieri globale în dezvoltare
• Tulburări de spectru autist
• Sindroame genetice
• Probleme neurologice

După un diagnostic corect, întârzierea în achiziția limbajului va beneficia de tratamentul adecvat.

Principala linie de tratament când copilul nu vorbește este terapia logopedică sau de stimulare a limbajului. Aceasta se efectuează de către logoped sau psihologul antrenat în tehnici de stimulare a limbajului, în funcție de vârsta copilului. Pot fi necesare ședințe de terapie comportamentală pentru a stimula și alte arii de dezvoltare, atunci când este vorba despre o întârziere globală în achiziții. Dacă întârzierea în limbaj este parte a unei tulburări de spectru autist, se inițiază terapia tip ABA.

Părinții sunt educați și implicați pentru a stimula la rândul lor dezvoltarea limbajului. Înscrierea în colectivitate, când întârzierea în limbajul expresiv este una simplă, neînsoțită de alte probleme, este întotdeauna recomandabilă. Mediul mai structurat și mai puțin permisiv, care implică socializare și rezolvare de probleme poate constitui un stimul pentru ca cel mic să vorbească.

Suplimentele alimentare (vitamine, ulei de peste) pot fi uneori recomandate pentru a susține dezvoltarea creierului în această perioadă. Unele probleme asociate pot beneficia de tratament specific (de exemplu, ADHD).

În toate cazurile, progresul și problemele adiacente se evaluează împreună cu medicul de specialitatea psihiatrie pediatrică și ceilalți specialiști implicați.

Întârzierile în limbaj se diagnostichează de către medicul de psihiatrie pediatrică. Acesta va evalua copilul, dezvoltarea sa fizică, mentală și mediul familial, educațional din care face parte. Primele investigații vor fi întotdeauna cele care țin de dezvoltarea fizică, a aparatului auditiv și fonoarticulator, pentru a exclude pierderea de auz, problemele de mișcare ale gurii și limbii. Dacă există modificări la examenul clinic, se pot recomanda consultații suplimentare, de exemplu de ORL, neurologie pediatrică, genetică medicală.

Se evaluează dezvoltarea globală a copilului, pentru a vedea dacă întârzierea de limbaj face parte dintr-o întârziere globală a achizițiilor conform vârstei, sau este singurul domeniu afectat. Când se suspectează o întârziere globală, se poate solicita și testarea psihologică pentru stabilirea unui coeficient intelectual sau developmental. Evaluarea logopedică este un pas important pentru stabilirea deficitelor punctuale, mai ales atunci când copilul este mai mare.

Comunicarea se evaluează apoi ca un întreg, vizând atât latura receptivă (ce înțelege copilul), cât și cea expresivă (cum comunică, verbal și non-verbal). Se evaluează orice comportamente neobișnuite – de exemplu, mișcări repetitive, lipsa de interes pentru cei din jur, jocul izolat și repetitiv.

Dacă toate investigațiile sunt normale, se încadrează întârzierea de limbaj în unul dintre cele două subtipuri:

• Întârziere a limbajului expresiv – în care abilitatea de a se exprima verbal este sub nivelul intelectual, dar înțelegerea este normală;
• Întârziere a limbajului receptiv – în care înțelegerea limbajului este sub nivelul intelectual și de obicei, și limbajul expresiv este afectat.