Integrare socială a copiilor cu tulburare de spectru autist. Când începem grădinița?

Încercarea integrării sociale a copiilor cu autism se face, în general, după o anumită perioadă de terapie variind de la copil la copil. Factorii de succes în terapie constau în: vârsta la care cel mic a început terapia, potențialul copilului, implicarea părinților, profesionalismul și implicarea echipei de terapeuți. În terapie copilul a fost expus și a învățat abilitățile de socializare, de limbaj astfel încât în momentul în care este integrat într-un grup sau într-o instituție să fie pregătit pentru cerințele de ordin social. În cazul în care se încearcă integrarea copilului, acesta trebuie să învețe să fie atent la profesor, să aștepte frumos pe scaun, să urmărească și să îndeplinească instrucțiile venite din partea educatorului, să asculte, să răspundă celorlalți, să se joace în grup, să-și dezvolte abilitățile sociale și de comunicare.

Grupul de socializare poate fi văzut ca un pas intermediar între terapia individuală și integrarea în grădinițe sau școli. Cu toate acestea, includerea copiilor cu TSA în grupuri sociale poate fi dificilă din cauza problemelor senzoriale, dificultățile de a urma indicațiile unui adult, limbajul deficitar, atât comunicarea verbală cât și cea nonverbală prezintă probleme, deficitul de atenție, preferința pentru rutine și ritualuri, izbucnirea crizelor de tantrum în cazul în care nu este respectată rutina sau nu este o activitate plăcută pentru copil. 

Cu toate acestea, copilul poate fi învățat prin intermediul terapiei anumite comportamente semnificative social precum comunicarea, deprinderile sociale, academice, scrisul, cititul, deprinderi adaptative precum cele care țin de motricitate fină și grosieră, îmbrăcatul, mâncatul, folosirea toaletei, contribuția la treburile casei, autoîngrijirea, deprinderi ludice, deprinderile de viață independentă. Pentru a fi învățate toate cele enumerate anterior se pot stabili niște obiective în grupul de socializare precum urmează:

• Mai întâi sunt alese deprinderile sociale cele mai relevante pentru copil în funcție de vârsta, nevoia și abilitățile funcționale ale copilului;
• Scopul unui grup de socializare constă în învățarea unor activități de grup precum jocul social
• Acceptarea unei alte persoane în jocul copilului
• Cel mic învață să își aștepte rândul
• Expunerea la situații de generalizare în comunicare și interacțiune socială
• Varierea activităților (muzică, dans, dans, experimente științifice, gătit, jocuri mnezice etc.).

În integrarea socială este important să se țină seama de acceptarea celorlalți și deschiderea lor spre a ajuta copilul cu autism să se adapteze. Nevoile și abilitățile, nivelul de dezvoltare diferă de la un copil la altul. Din acest motiv o evaluare riguroasă este necesară înainte de a lua decizia de a-l integra pe cel mic. Fiind o muncă de echipă, educatorul, învățătorul, profesorul trebuie să fie implicați și informați în abordarea copilului cu TSA. Aceștia pot avea diverse reacții de la compasiune până la respingere și pot alimenta fără să-și dea seama comportamentele nedorite neștiind să le abordeze adecvat. Desigur, este de preferat ca în faza inițială, copilul să fie însoțit, să fie ajutat în procesul de adaptare pentru ca apoi să devină independent în activitățile sale.

Copiii au nevoie de echilibru emoțional pentru a putea face față activităților educative, pentru a fi deschiși către mediu și cunoaștere. Cu atât mai mult, copilul cu autism are nevoie de o atenție sporită din partea adulților, care să cunoască stimuli interni sau externi care îl pot menține într-o stare de anxietate ridicată. Ți-am pregătit câteva recomandări în relația cu el, cu cadrul didactic și în relația cu tine pentru a începe școala sau grădinița cu dreptul.

Cu cât cunoaște ce îl sperie, ce îl deranjează și mai ales ce poate să facă în acea situație, dezvoltarea va fi una mai ușoară și îl va ajuta să ajungă la potențialul lui maxim. Pentru asta, trebuie să ai grijă să-i faci mediul predictibil și cât mai ușor accesibil.

Un mediu predictibil este unul care înlătură o parte din stările de anxietate, unde îi este prezentată cu detalii următoarea etapă (grădinița, școala, etc.) din viața lui. De mare ajutor sunt pictogramele sau chiar desenele făcute de mână. În timp ce vorbim, explicăm, atenția copilului este variabilă, întreruptă de stimuli interni sau externi și atunci simbolurile îl ajută pe copil să-și stabilizeze atenția și să rețină mai ușor informațiile primite de la tine. Trebuie să te asiguri că va ști unde merge, cu aproximație cât va sta, ce se va întâmpla, unde este toaleta, pe cine poate chema în ajutor și cine va veni să-l ia după ore. De asemenea, dacă merge singur la școală sau însoțit, îl poți ajuta cu o listă a așteptărilor pe care le ai de la el în timpul activităților didactice.

Atunci când copilul știe ce are de făcut se simte sigur pe el, încrezător, curios și vrea să învețe. Iată câteva recomandări pentru a transforma o situație nouă în una predictibilă. 

• Prezintă-i copilului grădinița/școala – ce se întâmplă acolo, cine va fi lângă el, unde este baia și cum va fi nevoit să se descurce; 
• Modifică-i din timp ora de culcare și menționează-i care sunt obiceiurile matinale pe care trebuie să le facă (îl poate ajuta să vadă derularea cronologică a activităților). 
• Stabilește și comunică-i obiectivele pentru anul școlar – în funcție de situație le puteți face împreună. Folosește pictogramele pentru a-l ajuta să se simtă în siguranță și a-i da controlul situației. 
• Implică copilul în activitățile de pregătire (mergeți împreună la cumpărături, pregătiți împreună hainele, ghiozdanul, ș.a.) 
• Luați-vă rămas bun de la vacanță într-un mod plăcut printr-un desen despre activitățile pe care le-am făcut în vacanță sau printr-o scrisoare în care menționează ce a fost frumos și cum s-a simțit. 
• Folosește contactul vizual cât mai des și mai ales în situațiile în care este un lucru mai dificil de înțeles sau de respectat. 
• Încurajează copilul în exprimarea emoțiilor și a gândurilor pe care le are în diverse situații.

Nu uita că succesul procesului de acomodare este dat de o bună colaborare dintre tine și cadrul didactic și de o relație onestă cu acesta. Iată câteva recomandări: 

• Vorbește deschis cu cadrul didactic despre dificultățile pe care le întâmpină copilul pentru a ști ce trebuie să facă în situațiile critice;
• Oferă-i sprijin cadrului didactic prin a-i face cunoscute atât abilitățile, cât și comportamentele nedezvoltate încă, pentru a putea anticipa nevoile copilului.

În România, integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale, printre care și  majoritatea celor diagnosticați cu TSA, reprezintă ”un proces de adaptare a persoanei cu CES la normele și cerințele  școlii pe care o urmează, de stabilire a unor relații afective pozitive cu membrii  grupului școlar și de desfășurare cu succes a activităților școlare”.

Scopul integrării educaţionale în cazul unui  copil autist nu este de a ajunge la performanţe foarte mari, ci de a-l dezvolta multilateral  astfel ca, ajungand la maturitate să poată trăi şi munci împreună cu semenii săi. El poate fi orientat spre unele activităţi manuale, demonstrând pricepere şi talent, de exemplu: brodatul,  cusutul, olăritul, tâmplăria etc.  Întrucât există o mare diversitate de diferenţe individuale la copiii cu autism, nu se poate  vorbi de o singură strategie educaţională.  Este important ca activitățile instructiv-educative să se desfășoare conform unui program bine structurat, în funcție de comportamentele emergente ale copilului cu autism. Toate aceste intervenții trebuie să se concretizeze, în funcție de mai multe calități fizice și psihice ale copilului cu autism.

Prin mai multe cercetări, s-a demonstrat faptul că, copiii cu dizabilități incluși în învățământul de masă, își dezvoltă și consolidează latura cognitivă, motorie, de limbaj, socială şi emoţională prin socializare, dezvoltând și deprinderi mai bune de comunicare, pot lega prietenii cu copiii tipici și învăța prin intermediul modelelor servite de aceștia, pot afla despre diferențele dintre oameni și își pot lărgi orizontul preferințelor, pot căpăta mai multă încredere în sine și un simț al valorii personale datorat achizițiilor dobândite în școală, își pot dezvolta inteligența emoțională, pot învăța  cum să reacționeze pozitiv la schimbări, își construiesc interdependența și dezvoltă capacitatea de a depăși obstacole, pe lângă învățarea a noi cunoștințe și abilități.

O ultimă recomandare pentru tine: Fii blând cu tine, chiar și atunci când temerile te pot cuprinde, sunt normale și gândește-te că vei găsi soluții atunci când va fi nevoie! Bucurați-vă de noua etapă!