Intervenția timpurie este un program sistematic de terapie, exerciții și activități concepute pentru a aborda întârzierile de dezvoltare pe care le întâmpină copiii cu sindrom Down sau alte dizabilități. Aceste servicii sunt impuse de o lege federală numită Legea privind educația persoanelor cu dizabilități (IDEA), care impune statelor să ofere servicii de intervenție timpurie pentru toți copiii care se califică, cu scopul de a spori dezvoltarea copiilor mici și de a ajuta familiile să înțeleagă și să îndeplinească nevoile copiilor lor. Cele mai frecvente servicii de intervenție timpurie pentru bebelușii cu sindrom Down sunt terapia fizică, logopedia și terapia ocupațională.
Care sunt tipurile de terapii de intervenție timpurie? Cum abordează fiecare tip anumite aspecte ale dezvoltării unui copil?
Înainte de naștere și în primele luni de viață, dezvoltarea fizică rămâne baza fundamentală pentru toate progresele viitoare. Bebelușii învață prin interacțiunea lor cu mediul. Pentru a face acest lucru, un copil trebuie să aibă capacitatea de a se mișca liber și intenționat. Abilitatea de a-și explora împrejurimile, de a ajunge și de a apuca jucăriile, de a întoarce capul pentru a urmări un obiect în mișcare cu ochii, de a se roti, de a se târî în căutarea unui obiectiv dorit. Aceste activități fizice interactive favorizează înțelegerea și stăpânirea mediului, stimulând dezvoltarea cognitivă, a limbajul și socială.
Un alt beneficiu pe termen lung al terapiei fizice este acela că ajută la prevenirea tiparelor de mișcare compensatorie pe care persoanele cu sindrom Down sunt predispuse să le dezvolte. Aceste tipare pot duce la probleme ortopedice și funcționale dacă nu sunt corectate.
Logopedia este o componentă critică a intervenției timpurii. Chiar dacă bebelușii cu sindrom Down pot să nu spună primele cuvinte până la vârsta de 2 sau 3 ani, există multe abilități pre-vorbire și pre-limbaj pe care trebuie să le dobândească mai întâi. Acestea includ capacitatea de a imita și de a emite sunetele; abilități vizuale; abilități auditive; abilități tactile; abilități motorii orale; și abilități cognitive.
Un logoped poate ajuta la aceste abilități și la alte abilități, precum și să ajute mama să alăpteze. Deoarece alăptarea folosește aceleași structuri anatomice utilizate pentru vorbire, aceasta poate ajuta la întărirea maxilarului și a mușchilor faciali ai unui bebeluș și poate pune bazele viitoarelor abilități de comunicare.
Terapia ocupațională îi ajută pe copii să dezvolte și să stăpânească abilități pentru independență. De asemenea, poate ajuta dezvoltarea abilităților care includ deschiderea și închiderea lucrurilor, ridicarea și eliberarea jucăriilor de diferite dimensiuni și forme, construirea și manipularea butoanelor, experimentarea cu creioane. Terapeuții îi ajută pe copii să învețe să se hrănească și să se îmbrace singuri și să învețe abilități de joacă și interacțiune cu alți copii.
Intervenția timpurie poate împiedica un copil cu sindrom Down să ajungă să se plafoneze la un moment dat în dezvoltare. Scopul programelor de intervenție timpurie este de a spori și accelera dezvoltarea prin consolidarea punctelor forte ale copilului și prin consolidarea acelor zone care sunt mai slabe, în toate domeniile de dezvoltare.
Lasă un răspuns