Tulburarea Asperger

Sindromul Asperger poartă numele pediatrul vienez Hans Asperger, care a observat comportamente și dificultăți asemănătoare autismului la băieții care aveau o inteligență normală. Acest sindrom se manifestă încă din copilărie și afectează mai mult băieții decât fetele.

Persoanele cu sindromul Asperger au, de obicei, un nivel ridicat de inteligență, însă întâmpină dificultăți în interacțiunea socială și comunicare cu ceilalți, lucru care generează anxietate și confuzie.

Deși au o inteligență peste medie, majoritatea adulților cu sindromul Asperger prezintă întârzieri cognitive sau ale abilităților lingvistice, simptome care afectează semnificativ viața de zi cu zi.

Simptomele nu manifestă identic la fel la toate persoanele, nici în termeni de conținut al simptomului și nici în termenii debutului bolii.

Simptome emoționale și de comportament

• Comportamente repetitive. O persoană dezvoltă rutine persistente – de exemplu face același lucru, în același fel, în fiecare dimineață înainte de a merge la muncă. Cu toate că poate fi un semn de Asperger, existența unei rutine fixe nu înseamnă, în mod obligatoriu, că există și boală;
• Incapacitatea de înțelegere a emoțiilor celorlalți. Presupune a avea dificultăți în a interpreta anumite emoții, precum durerea sau frustrarea;
• Concentrare exclusivă pe propria perosoană. Adulții cu Asperger întâmpină dificultăți în a putea vedea lumea din perspectiva altor persoane și astfel apare o probabilitate ridicată să nu poată reacționa potrivit – cu empatie sau îngrijorare – la cuvintele și/sau comportamentele celorlalți;
• Răspuns emoțional exagerat. Persoanele Asperger se luptă să facă față situațiilor emoționale, sentimentelor de frustrare sau schimbărilor ce apar și acest lucru duce la anumite explozii emoționale, care nu sunt intenționate sau premeditate;
• Răspuns anormal la stimulii senzoriali. Răspunsul poate fi supradozat (hipersensibilitate/supra-sensibilitate)sau subdozat (hiposensibilitate/sub-sensibilitate) la anumiți stimuli. Exemplu – atingerea excesivă a unor oameni sau a obiectelor, adesea pe întuneric sau a mirosi în mod intenționat anumite obiecte;

Simptome legate de comunicare

• Dificultăți sociale – se manifestă în interacțiunile sociale, unde nu pot duce la capăt nici chiar conversații simple;

• Dificultăți de vorbire – se manifestă prin: discurs „rigid”, în cazul multor adulți Asperger; folosirea excesivă a repetițiilor; dificultăți în adaptarea tonului vocii în funcție de context (exemplu – nu își dau seama că trebuie să coboare tonul vocii într-o bibliotecă sau biserică);

Abilități verbale excepționale – anumite persoane Asperger pot avea abilități verbale foarte bune, mai ales în domeniile de interes personal;

Abilități nonverbale mediocre sau sub medie: înțelegerea limitată sau lipsa înțelegerii semnalelor nonverbale ale celorlalți (gesturile mâinii, expresiile faciale sau limbajul corpului);

Lipsa cvasi-totală a contactului vizual: persoanele Asperger nu mențin contactul vizual cu interlocutorii lor sau aruncă priviri rapide și revin la evitarea obișnuită.

Alte simptome

• Lipsa îndemânării – persoanele Asperger au frecvent dificultăți de coordonare a mișcărilor, inclusiv la îndeplinirea unor sarcini banale, precum a sta jos sau mersul corect;
• Prezența obsesiilor – este relativ obișnuit ca aceste persoane să dezvolte obsesii privitor la anumite domenii, pe care să le înțeleagă în profunzime și pentru care să construiască un vocabular variat. Ele pot insista să vorbească despre aceste subiecte de interes când sunt în prezența altor persoane.

Schimbările apărute la nivelul creierului sunt responsabile pentru multe dintre simptomele sindromului Asperger. 

Factorii genetici și expunerea la anumite toxine din mediu cum ar fi chimicale sau viruși, au fost identificate ca potențiali contribuitori la dezvoltarea acestei afecțiuni.

Adițional, sindromul Asperger tinde sa fie prezent în familii, ceea ce sugerează că anumite cauze ar putea fi ereditare.

Tulburările din spectrul autismului sunt, de obicei, diagnosticate în copilărie, astfel că este mai puțin probabil ca o persoană să ajungă la vârsta adultă fără a fi diagnosticată, dacă prezintă simptome, însă nu este imposibil.

Totuși, în cazul adulților, medicul poate pune suficiente întrebări despre viața socială, pentru a estima coeficientul de inteligență emoțională, abilitățile sociale și interacțiunile specifice ale persoanei respective cu lumea.

În acest mod, medicul poate evalua impactul real al simptomelor acestei afecțiuni asupra tuturor aspectelor vieții. În plus, medicul trebuie să facă demersurile necesare pentru a exclude posibilitatea existenței altor probleme de sănătate care ar putea fi cauza simptomele prezente.

Nu în ultimul rând, va trebui sa fie detectată și prezența sau influența altor afecțiuni psihice. Nu este ceva neobișnuit ca persoanele Asperger să sufere și de anxietate, depresie și să fie hiperactive. Mai mult, sindromul Asperger poate trece neobservat și se poate diagnostica greșit una dintre aceste afecțiuni.

Criteriile pentru diagnosticarea cu Asperger includ deteriorarea vizibilă a interacțiunii sociale și dezvoltarea unor modele și tipare rigide și repetitive de comportament, precum și a unor interese și activități repetitive, care afectează în mod semnificativ aspectul social, profesional sau alte aspecte importante ale vieții persoanei.

Primul pas spre o diagnosticare corectă este evaluarea care include istoricul de dezvoltare a bolii și observații cu privire la comportamentul general al persoanei respective. Evaluarea trebuie făcută de un specialist cu experiență în autism.

Diagnosticarea timpurie este foarte importantă, deoarece dă copiilor cu Asperger o șansă crescută de a avea o evoluție școlară bună și de a trăi independent, în cele din urmă.

Psihoterapia individuală. Prin terapie cognitiv-comportamentală – terapeutul susține persoana respectivă să învețe să facă față efectelor emoționale negative ale bolii, precum izolarea socială, depresia și anxietatea și să își adapteze comportamentul în anumite situații.

De asemenea, un terapeut poate antrena persoana spre noi abilități sociale, astfel încât interacțiunea socială să fie mai puțin problematică, iar sentimentul de frustrare în legătură cu ceilalți să scadă sau chiar să dispară.

Logopedie. Este eficientă mai ales în cazul copiilor, însă poate fi adecvată și pentru adulți. Sunt situații când un copil nu înțelege limba. În alte situații copilul înțelege, dar nu poate comunica eficient din cauza dificultăților de vorbire.

Logopedia (terapia prin vorbire) se concentrează asupra îmbunătățirii discursului și abilităților de a înțelege și de a se exprima, inclusiv la nivelul limbajului non-verbal. În cazul adulților este cu atât mai important acest tip de intervenție, cu cât tulburările de vorbire afectează dramatic stima de sine și calitatea generală a vieții.

Anumite elemente prezente în Asperger sunt atribute generale pozitive ale persoanei:

• Un nivel ridicat de inteligență;
• Abilitatea de a se concentra intens pe o anumită activitate;
• O memorie foarte bună;
• Un simț unic al umorului;
• Un mod original de a gândi și capacitatea de a persevera.