Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD)

1.  Deseori nu reuşeşte să fie atentă la detalii sau face greşeli de neatenţie în timpul activităţilor şcolare, la muncă sau în timpul altor activităţi;
2.  Deseori are dificultăţi de menţinere susţinută a atenţiei în activităţile şcolare sau în timpul jocurilor;
3.  Deseori pare să nu asculte când i se vorbeşte
4.  Deseori nu respectă instrucţiunile până la capăt şi întâmpină dificultăţi de finalizare a temei (fără comportament opoziţional)
5.  Deseori are dificultăţi de a se organiza în timpul activităţilor;
6.  Deseori manifestă aversiune sau reţinere de a se implica în activităţi care necesită efort mental susţinut;
7.  Deseori pierde materialele necesare pentru activităţi sau sarcini;
8.  Poate fi deseori distras/ă de stimuli externi;
9. Este deseori neatent/ă în timpul activităţilor cotidiene.

a) Deseori îşi agită mâinile sau picioarele sau se mişcă pe scaun;
b) Deseori se ridică în picioare în timpul orei sau cu alte ocazii când ar trebui să rămână aşezat/ă (la adolescenţi şi adulţi poate fi doar o senzaţie de agitaţie);
c) Deseori are dificultăţi de a se juca sau de a se implica în diverse activităţi în linişte
d) Se mişcă continuu sau acţionează ca şi cum „ar fi acţionat de un motor”;
e) Deseori vorbeşte excesiv

a) Deseori răspunde înainte de a se fi terminat întrebarea;

b) Deseori are dificultăţi de a-şi aştepta rândul;

c) Deseori întrerupe sau are un comportament intruziv.  

a) Deseori răspunde înainte de a se fi terminat întrebarea;

b) Deseori are dificultăţi de a-şi aştepta rândul;

c) Deseori întrerupe sau are un comportament intruziv.  

Copilul trebuie să prezinte cel puțin șase simptome de  inatenție și de hiperactivitate-impulsivitate. Simptomele neatenției sunt: face greșeli de neatenție în timpul activității școlare, are dificultăți de menținere susținută a atenției în timpul jocului, nu pare să asculte când i se vorbește, nu respectă instrucțiunile până la capăt și întâmpină dificultăți de finalizare a temei, deseori are dificultăți de a se organiza în timpul activităților, deseori pierde materiale pentru activități sau sarcini și simptome ale hiperactivității-impulsivității: își agită mâinile sau picioarele și se mişcă pe scaun,  se ridică în picioare în timpul orei sau cu alte ocazii când ar trebui să rămână aşezat, are dificultăţi de a se juca sau de a se implica în diverse activităţi în linişte, Se mişcă continuu sau acţionează ca şi cum „ar fi acţionat de un motor”, are dificultăţi de a-şi aştepta rândul, întrerupe sau are un comportament intruziv.

Se recomandă propunerea unui program de modificare comportamentală care:

• permite construirea suportului familial şi educaţional necesar;
• presupune reguli clare şi măsuri psihologice, prin care se urmăresc: dezvoltarea atenţiei şi a capacităţii de concentrare, reducerea comportamentului agresiv, dezvoltarea abilităţilor sociale, creşterea încrederii în sine şi îmbunătăţirea performanţelor şcolare.

Lucrul cu părinţii se axează de regulă asupra următoarelor probleme: lipsa controlului parental şi sentimentul ineficienţei. Părinţii sunt învăţaţi strategii de management al conflictului şi al relaţiilor deficitare prin metode comportamental-cognitive.

Instruirea părinţilor se face printr-un modul de 8–12 săptămâni aplicat de un terapeut. Programul de întâlniri se axează pe o mai bună înţelegere a caracteristicilor copilului afectat de ADHD şi îi învaţă pe părinţi cum să se descurce cu dificultăţile create de aceste caracteristici. Se realizează şi se învaţă strategii de dezvoltare a deprinderilor sociale pozitive şi de eliminare a celor neadecvate. Aceste activităţi de formare vizează şi modalităţi de menţinere a progreselor, dar şi de prevenire a recidivei.

Sesiunile de instruire a părinţilor pot fi rezumate astfel:

•       Înţelegerea problemei – informaţii despre curs, despre ADHD, administrarea chestionarelor;
•       Pregătirea părinţilor pentru schimbare – dezbateri despre atitudini şi prejudecăţi, învăţarea comportamentelor adecvate;
•       Complexitatea problemei – interacţiunea dintre caracteristicile copilului, opţiunile educaţionale şi situaţia dată;
•       Opţiuni educaţionale care favorizează autoreglarea;
•       Identificarea comportamentului negativ al copilului;
•       Îmbunătăţirea strategiilor părinţilor;
•       Măsuri şi planuri anticipative pentru contracararea problemelor;
•       Dezvoltarea competenţei părinţilor de a soluţiona situaţii dificile;
•       Evaluarea activităţii desfăşurate şi intenţii de viitor.