Viaţa familiei se reorganizează în momentul aflării diagnosticului de autism. Pe lângă orele de terapie, rămân multe ore în care copilul are nevoie de supraveghere și stimulare adecvată. Părinții trebuie să cunoască modul potrivit de a aborda copilul și obiectivele terapeutice pe care specialistul le-a stabilit. Întreaga familie trebuie să acționeze în aceeași direcție și să meargă într-un ritm similar pentru a asigura evoluția copilului și armonia familială.
Există o tendință actuală a părinților de a înscrie copiii în programele zilnice puse la dispoziție de diferite centre de zi, copiii fiind lăsați 8 ore în cadrul acestor centre, pornind de la premisa că cei mici se vor dezvolta mai ușor alături de alți copii, lucru adevărat într-o anumită măsură. Este însă bine de luat în calcul că în cazul autismului, procesul de recuperare implică câțiva pași fără de care șansele copilului sunt aproape nule. Intervenția terapeutică zilnică, de unu la unu este cea mai elementară etapă.
Stimularea copilului în familie, în afara orelor de terapie, în activitățile de joacă este o altă etapă foarte importantă. Abia în urma evaluărilor periodice ale specialiștilor, dacă se constată că cel mic este capabil să participe la actul de socializare, a dobândit abilitățile și principiile comportamentale, imită spontan și răspunde la cerere, se poate trece la următoarea etapă, socializarea.