Jocul, considerat de diverşi autori ca fiind fie activitate intelectuală, fie activitate fizică sau o activitate agreabilă, fie ca plăcere gratuită, este o modalitate de relaţie între subiect şi mediu (lumea obiectelor şi a relaţiilor) ce constituie o formă primară a acţiunii umane.
El apare ca o formă de organizare a cogniţiei, o cale spre cunoaştere. Jocul contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului, îndeplinind cerinţele învăţării (transformarea, modificarea structurilor şi funcţiilor mintale şi organizarea lor după modelul activităţilor intelectuale).
Jocul antrenează dispoziţia, atenţia, perspicacitatea, permite încorporarea de conduite, experienţe, informaţii, dezvoltă capacitatea de relaţionare socială.
În activităţile ludice, copiii descoperă diverse realităţi şi adevăruri, antrenându-şi capacităţile creative. Folosind diverse strategii euristice, ei fac apel la isteţime, spontaneitate, inventivitate, răbdare, îndrăzneală etc.. Buna îmbinare dintre elementul instructiv al jocului didactic cu cel de divertisment, conduce la apariţia unor stări emoţionale complexe, intensificând procesele de reflectare şi asimilare nemijlocită a realităţii înconjurătoare. Una din condiţiile, pentru care jocul didactic să rămână la nivelul de joc, este aceea, că el trebuie să conţină elemente de aşteptare, de surpriză, de competiţie, de comunicare reciprocă şi interrelaţionare între copii.
Totodată în desfăşurarea jocului, copilul poate să-şi verifice cunoştinţele, să-şi exerseze diversele aptitudini şi deprinderi, să se afirme, acestea reprezentând valoarea practică a jocului.
Un model de terapie educaţională complexă integrată, în ceea ce priveşte activitatea ludică, trebuie să pornească de la contextul de modelare socială (şcoala) pentru a putea ajunge la integrare socială.
Un asemenea model este necesar să cuprindă 3 etape:
Este necesar ca art – terapeutul să alăture programului de învăţare materialul educativ în funcţie de tipul de joc şi să acorde o importanţă deosebită imaginilor colorate şi culorilor cât şi amenajării unor săli speciale de joc şi a unor săli de clasă în sistemul modular cu scopuri multifuncţionale (să cuprindă pe lângă spaţiul de studiu şi pe cel de joacă, pentru abilitatea manuală, pentru bibliotecă).
Jocul, considerat de diverşi autori ca fiind fie activitate intelectuală, fie activitate fizică sau o activitate agreabilă, fie ca plăcere gratuită, este o modalitate de relaţie între subiect şi mediu (lumea obiectelor şi a relaţiilor) ce constituie o formă primară a acţiunii umane. El apare ca o formă de organizare a cogniţiei, o cale spre cunoaştere. Jocul contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului, îndeplinind cerinţele învăţării (transformarea, modificarea structurilor şi funcţiilor mintale şi organizarea lor după modelul activităţilor intelectuale).
Jocul antrenează dispoziţia, atenţia, perspicacitatea, permite încorporarea de conduite, experienţe, informaţii, dezvoltă capacitatea de relaţionare socială. Jocul – învăţare se diferenţiază clar de jocul didactic. Acesta din urmă limitează activităţile ludice la consolidarea şi verificarea cunoştinţelor predate. Jocul poate fi conceput ca o metodă de învăţare, de terapie sau ca metodă de investigare psihosocială. El dezvoltă capacitatea de observare şi de analiză, şi de asemenea dezvoltă şi aptitudinile de învăţare.
În activităţile ludice, copiii descoperă diverse realităţi şi adevăruri, antrenându-şi capacităţile creative. Folosind diverse strategii euristice, ei fac apel la isteţime, spontaneitate, inventivitate, răbdare, îndrăzneală etc.. Buna îmbinare dintre elementul instructiv al jocului didactic cu cel de divertisment, conduce la apariţia unor stări emoţionale complexe, intensificând procesele de reflectare şi asimilare nemijlocită a realităţii înconjurătoare.
Una din condiţiile, pentru care jocul didactic să rămână la nivelul de joc, este aceea, că el trebuie să conţină elemente de aşteptare, de surpriză, de competiţie, de comunicare reciprocă şi interrelaţionare între copii. Totodată în desfăşurarea jocului, copilul poate să-şi verifice cunoştinţele, să-şi exerseze diversele aptitudini şi deprinderi, să se afirme, acestea reprezentând valoarea practică a jocului.
Există mai multe tipuri de joc, în funcție de specificul lor, printre care:
Terapia de eliminare a consumului de ecrane pentru copiii care petrec peste 4-5 ore/zi in fata ecranelor.
Analiza Aplicată a Comportamentului (ABA) este o terapie bazată pe știința învățării și a comportamentului.
Logopedia sau terapia vorbirii și a limbajului este o profesie care evaluează, oferă diagnostic și tratează dificultățile de vorbire, limbaj, comunicare și înghițire la bebeluși, copii și adulți.
Este o formă de intervenție psihologică ce se adresează persoanelor aflate într-un impas atunci când vine vorba de rezolvarea unor situații de criză fie că sunt sociale, profesionale sau familiale.
Utilizarea metodelor artistice pentru tratarea tulburărilor psihologice și îmbunătățirea sănătății mintale este cunoscută sub numele de art terapie sau terapie prin artă.
Peste 80 de pacienți unici au fost ajutat în fiecare lună pentru a-și îmbunătăți sănătatea mintală și bunăstarea generală alături de terapeuții noștri.
Suntem o echipă completă de specialiști cu peste 20 ani experiență în domeniu, pregătiți să îi oferim copilului tău ajutorul de care are nevoie.
15 terapeuți profesioniști, devotați copilului dumneavoastră. Fiecare terapeut a fost ales pe baza valorilor personale și profesionale.
19 tehnici diferite de consiliere și fișe de lucru pentru copii. Oferim consiliere de sănătate mintală individuală, de cuplu și de familie orientată spre obiective.