Timpul este, alături de potențialul biologic, evoluție, progres, dezvoltare, educație, context etc. reprezentând în același timp una dintre cele mai importante resurse pe care un om le are și pe care trebuie să o valorizeze la potențial maxim, atât pentru binele personal cât și pentru cel al copilului.
În înțelegerea și fructificarea adecvată a timpului liber atât a copilului cu autism, cât și a părinților acestora, este important de știut faptul că autismul este o luptă contratimp, orice minut valorizat adecvat se poate întoarce în favoarea copilului și a recuperării acestuia. Investirea în terapia copiilor încă din primii ani și implicarea părinților – ca terță parte în procesul terapeutic, pe lângă specialiști, sunt esențiale pentru ca rezultatele să fie cele scontate.
Atunci când vorbim despre timpul liber, trebuie să avem în vedere două considerente:
- Cum asigurăm acest timp
- Cum îl folosim cât mai bine
Grija părinților copiilor cu autism pentru modul în care își ocupă timpul liber în vederea optimizării dezvoltării acestora, trebuie să respecte câteva aspecte:
-Activitatea să corespundă nivelului de dezvoltare a copilului, intereselor acestuia și particularităților sale de vârstă;
-Să contribuie la îmbunătățirea condiției actuale a copilului și să aibă un efect educativ;
-Să se evite excesele care obosesc copilul sau care dăunează dezvoltării acestuia;
-Să se urmărească cu atenție procesul de stimulare a copilului;
-Activitățile din timpul liber să creeze atât părintelui, cât și copilului, o atmosferă armonioasă, relaxantă, benefică ambelor părți.
În procesul terapeutic, progresul se face pas cu pas și pe termen lung, iar ghidarea copiilor nu se face doar de către specialiștii acestora, o dezvoltare armonioasă necesitând în mod deosebit și implicarea părinților.
Viaţa familiei se reorganizează în momentul aflării diagnosticului de autism. Pe lângă orele de terapie, rămân multe ore în care copilul are nevoie de supraveghere și stimulare adecvată. Părinții trebuie să cunoască modul potrivit de a aborda copilul și obiectivele terapeutice pe care specialistul le-a stabilit. Întreaga familie trebuie să acționeze în aceeași direcție și să meargă într-un ritm similar pentru a asigura evoluția copilului și armonia familială.
Există o tendință actuală a părinților de a înscrie copiii în programele zilnice puse la dispoziție de diferite centre de zi, copiii fiind lăsați 8 ore în cadrul acestor centre, pornind de la premisa că cei mici se vor dezvolta mai ușor alături de alți copii, lucru adevărat într-o anumită măsură. Este însă bine de luat în calcul că în cazul autismului, procesul de recuperare implică câțiva pași fără de care șansele copilului sunt aproape nule. Intervenția terapeutică zilnică, de unu la unu este cea mai elementară etapă. Stimularea copilului în familie, în afara orelor de terapie, în activitățile de joacă este o altă etapă foarte importantă. Abia în urma evaluărilor periodice ale specialiștilor, dacă se constată că cel mic este capabil să participe la actul de socializare, a dobândit abilitățile și principiile comportamentale, imită spontan și răspunde la cerere, se poate trece la următoarea etapă, socializarea.
În cazul în care aceste condiții nu sunt întrunite, socializarea nu poate avea loc întrucât există probleme serioase în manifestarea comportamentelor individuale elementare. Abia după multe ore de terapie individuală și de grup, după ce copilul recunoaște acțiuni și emoții, știe să indice obiecte, să răspundă la nume, să înțeleagă limbajul și semnificația cuvintelor, putem aduce în discuție procesul de socializare și integrare a acestuia în cadrul unui centru de zi.
etc. reprezentând în același timp una dintre cele mai importante resurse pe care un om le are și pe care trebuie să o valorizeze la potențial maxim, atât pentru binele personal cât și pentru cel al copilului.
În înțelegerea și fructificarea adecvată a timpului liber atât a copilului cu autism, cât și a părinților acestora, este important de știut faptul că autismul este o luptă contratimp, orice minut valorizat adecvat se poate întoarce în favoarea copilului și a recuperării acestuia. Investirea în terapia copiilor încă din primii ani și implicarea părinților – ca terță parte în procesul terapeutic, pe lângă specialiști, sunt esențiale pentru ca rezultatele să fie cele scontate.
Atunci când vorbim despre timpul liber, trebuie să avem în vedere două considerente:
- Cum asigurăm acest timp
- Cum îl folosim cât mai bine
Grija părinților copiilor cu autism pentru modul în care își ocupă timpul liber în vederea optimizării dezvoltării acestora, trebuie să respecte câteva aspecte:
-Activitatea să corespundă nivelului de dezvoltare a copilului, intereselor acestuia și particularităților sale de vârstă;
-Să contribuie la îmbunătățirea condiției actuale a copilului și să aibă un efect educativ;
-Să se evite excesele care obosesc copilul sau care dăunează dezvoltării acestuia;
-Să se urmărească cu atenție procesul de stimulare a copilului;
-Activitățile din timpul liber să creeze atât părintelui, cât și copilului, o atmosferă armonioasă, relaxantă, benefică ambelor părți.
În procesul terapeutic, progresul se face pas cu pas și pe termen lung, iar ghidarea copiilor nu se face doar de către specialiștii acestora, o dezvoltare armonioasă necesitând în mod deosebit și implicarea părinților.
Viaţa familiei se reorganizează în momentul aflării diagnosticului de autism. Pe lângă orele de terapie, rămân multe ore în care copilul are nevoie de supraveghere și stimulare adecvată. Părinții trebuie să cunoască modul potrivit de a aborda copilul și obiectivele terapeutice pe care specialistul le-a stabilit. Întreaga familie trebuie să acționeze în aceeași direcție și să meargă într-un ritm similar pentru a asigura evoluția copilului și armonia familială.
Există o tendință actuală a părinților de a înscrie copiii în programele zilnice puse la dispoziție de diferite centre de zi, copiii fiind lăsați 8 ore în cadrul acestor centre, pornind de la premisa că cei mici se vor dezvolta mai ușor alături de alți copii, lucru adevărat într-o anumită măsură. Este însă bine de luat în calcul că în cazul autismului, procesul de recuperare implică câțiva pași fără de care șansele copilului sunt aproape nule. Intervenția terapeutică zilnică, de unu la unu este cea mai elementară etapă. Stimularea copilului în familie, în afara orelor de terapie, în activitățile de joacă este o altă etapă foarte importantă. Abia în urma evaluărilor periodice ale specialiștilor, dacă se constată că cel mic este capabil să participe la actul de socializare, a dobândit abilitățile și principiile comportamentale, imită spontan și răspunde la cerere, se poate trece la următoarea etapă, socializarea.
În cazul în care aceste condiții nu sunt întrunite, socializarea nu poate avea loc întrucât există probleme serioase în manifestarea comportamentelor individuale elementare. Abia după multe ore de terapie individuală și de grup, după ce copilul recunoaște acțiuni și emoții, știe să indice obiecte, să răspundă la nume, să înțeleagă limbajul și semnificația cuvintelor, putem aduce în discuție procesul de socializare și integrare a acestuia în cadrul unui centru de zi.
Lasă un răspuns